A trebuit să îmi pierd mințile ca să îmi regăsesc sufletul

A trebuit să îmi pierd mințile ca să îmi regăsesc sufletul.
Această frază poate părea dură la prima vedere, dar în ea se ascunde o eliberare profundă. Este un adevăr pe care îl trăiește fiecare femeie aflată pe calea trezirii.
Am trecut prin haos, confuzie, durere și întrebări fără răspuns, la început. Am simțit că mă destram, că nimic din ceea ce știam nu mai are sens. Dar în mijlocul acestei prăbușiri interioare, ceva profund a început să renască: o voce blândă, înțeleaptă, care nu aparținea minții mele ci sufletului meu.

Am mers la terapie,unde m-am întâlnit cu părțile mele suprimate și am început să înțeleg de ce reacționez așa cum o fac, unde am învățat să-mi ascult rănile cu compasiune.
Am participat (și o fac în continuare) la seminarii care m-au ajutat să pătrund în profunzimea minții mele și să înțeleg cum funcționează gândurile, emoțiile și convingerile care îmi modelează realitatea.

Am ajuns în retreat-uri profunde, în locuri, în care am simțit, pentru prima dată, că nu sunt singură în procesul de vindecare.

M-am așezat în cercuri feminine, unde am fost văzută, auzită și ținută în siguranță de alte femei ca mine.

Au fost cele mai profund simțite și eliberatoare momente din viața mea.

Am făcut constelații de familie, în care am vindecat dureri ce nu-mi aparțineau, dar pe care le purtam fără să știu.

Am citit cărți care mi-au schimbat complet perspectiva, cărți despre energie, spiritualitate, despre traume, despre subconștient, despre cum realitatea noastră este oglinda lumii interioare.

Fiecare pagină pe care am citit-o a fost o sfoară întinsă între sufletul meu rănit și sufletul meu întreg.
Unele cărți m-au zdruncinat. Altele m-au alinat.
Dar toate m-au ajutat să pun în cuvinte ceea ce simțeam,tot ceea ce nu știam cum să exprim.

Am învățat lecții prețioase, care au trezit încet, încet Zeița din mine.

Am conștientizat faptul că pentru a atrage ceva mai bun în viața ta, trebuie mai întâi să devii tu însăți mai bună.
Dar nu în sensul perfecțiunii sau al efortului continuu de „a fi suficientă”.
Ci în sensul revenirii la esență, la autenticitate, la alinierea cu frecvența ființei tale adevărate.

Această devenire nu vine din exterior. Nu vine din validare, succes sau rezultatele pe care le așteaptă cei din jur.
Ea pornește din interior, din felul în care te privești, te asculți, te accepți.
Și ca să ajungi acolo, e nevoie să înțelegi un aspect esențial al ființei tale, mintea subconștientă.

Puțini oameni sunt conștienți de cât de mult le conduce viața această parte invizibilă a psihicului.
Mintea subconștientă este precum solul în care se plantează toate semințele experiențelor tale. Ea controlează între 90 și 95% din tot ceea ce gândești, simți, alegi, atragi și cum reacționezi în anumite situații.
Este locul în care s-au înrădăcinat toate convingerile, fricile, tiparele și poveștile pe care le-ai învățat despre lume, iubire, siguranță și valoarea ta.

De aceea, uneori vezi oameni care par „norocoși”, cărora lucrurile li se aliniază cu ușurință, care iubesc și sunt iubiți, care atrag abundență fără efort.
Dar nu e vorba de noroc. Este vorba de programare subconștientă.
Ei au în interiorul lor un sistem de credințe care le permite să primească ceea ce tu încă respingi, poate fără să știi.

Așa că…
În loc să te compari, începe să te întrebi:
Ce credințe mă conduc?
Ce tipare repet?
Ce emoții reprim sau reactivez constant?
Ce poveste port în interior despre cine sunt și ce merit?

Această curiozitate este începutul vindecării.
Este începutul reprogramării.
Pentru că da, mintea subconștientă poate fi reprogramată. Cu blândețe, cu răbdare, cu practică, cu iubire și cu curajul de a cere ajutor în momentele dificile.
Nu e un drum ușor, dar este un drum necesar. Este o reîntoarcere către tine însăți.

Și, da, vor fi momente în care te vei simți pierdută. În care vechile structuri se vor prăbuși și nu vei mai ști cine ești fără ele.
Dar exact în acele momente… vei începe să-ți amintești, să redescoperi locuri uitate din tine.
Să-ți amintești cine ai fost înainte ca lumea să îți spună cine trebuie să fii.
Să-ți amintești vocea sufletului tău.
Să te reânveți pe tine însăți. Să te reclădești, nu din frică sau vină, ci din iubire și adevăr.

Pe măsură ce continui acest drum, mintea ta conștientă va învăța să colaboreze cu subconștientul.
Iar ceea ce odinioară era programat să te limiteze… va deveni o sursă de putere, de creație, de magie.
Subconștientul tău va începe să lucreze pentru tine, nu împotriva ta.
Te va susține în visurile tale cele mai înalte. Îți va deschide porți, îți va alinia oportunități, îți va atrage oamenii potriviți.
Pentru că atunci când mintea și sufletul tău sunt aliniate… devii magnetică.
Aceasta este calea renașterii.Aceasta este calea Zeiței interioare
Aceasta este întoarcerea la tine însăți.